Am auzit de nenumarate ori spunandu-se ca nu haina il face pe om, dar stiam ca Ulise a putut patrunde in Troia imbracandu-se in cersetor... Apoi mi-am dat seama ca hainele sunt o prelungire a fiintei noastre, ca „imbracamintea este o conceptie despre sine pe care fiecare o poarta pe sine" (Henri Michaux).  Aceasta tunica a supravietuit pana in zilele noastre prin camasile si bluzele purtate inca pe malul oriental al Mediteranei si prin vestimentatia tinerilor hippie. Miscarea bratului nu pune probleme cand maneca e larga. Cand manecile erau ajustate, se foloseau diferite procedee: fie plasandu-li-se o bucata de material sub brat, fie adaugandu-li-se un „burduf' pe umar.

 Acest pourpoint era prins de chausses prin niste sireturi. Legat de acest siret, e interesant sa amintim existenta unei superstitii: se credea ca innodarea siretului era un gest al magiei negre care avea ca efect impotenta sau sterilitatea masculina. Superstitia e veche si ea pare a fi cauzata de metoda veterinarilor pentru a castra diferite animale domestice - ei legau testiculele acestora cu un siret de canepa, piele sau lana.   insa baroc nu contine aceeasi idee ca bizar ori fantast. Un om poate fi baroc fara a fi bizar; bizarul e diferit de ceilalti; fantastul e inegal, fara a fi brusc - el difera mai putin de ceilalti decat de el insusi. Analogia pe care ne-o ofera dictionarul Larrouse aduce inca o nuanta: ,JDe un neasteptat care socheaza: remarca baroca; costum baroc; stil baroc." In Europa au fost aduse din Jawa in secolul al XVII-lea de catre olandezi. De-a lungul timpului a fost purtat pe post de centura sau, sub influenta modei masculine, pe post de cravata (baticul folosit drept cravata pastreaza o nota romantica si exprima fantezie). De multe ori el cedeaza locul banderolei pentru gat, care se poarta simpla sau cu pandantiv. Unele elemente ale acestor costume au evoluat. De exemplu, marele nod de panglica neagra al tarancilor din Alsacia provine dintr-un mic nod de panglica, care, catre anul 1830, inchidea in varful capului boneta brodata si care a tot crescut pana la sfarsitul secolului al XlX-lea. Astazi aceste costume ce ilustreaza de multe ori o vointa de particularism se pastreaza in muzee, fiind purtate doar cu ocazia sarbatorilor folclorice.

 Aparitia extravaganta a lui Marilyn echivala cu o declaratie de razboi; ea dorea sa fie antiteza Jacquelinei Kennedy, adoptand o tinuta ce trebuia sa fie contrariul rochiilor excesiv de serioase, model Balmain, purtate de catre aceasta. Pearl Portefield a dat parului lui Marilyn cea mai calda nuanta posibila; revista Vogue a prezis ca aceasta va deveni o moda nationala. Femeile vor sa fie in forma, dar nu mai doresc sa imprumute silueta adolescentina, filiforma a unor manechine celebre. Chiar si barbatii refuza sa-si mai umfle muschii, prin practicarea unui culturism exagerat. Francezii afirma ca top-modelele au un aer nefericit. Nici nu e de mirare, caci eforturile de a arata superb sunt colosale.